Băsescu între furculiţa UDMR şi cuţitul suspendării

Gandul: << Liderul Uniunii a mai spus, pentru Gândul, că promulgarea Legii educaţiei este în continuare “o condiţie pentru rămânerea UDMR la guvernare”.>>

Ce să înţelegem din această declaraţie a lui Marko? Cumva un santaj la adresa Guvernului şi a lui Băsescu? Adică, dacă nu fortaţi angajarea răspunderii pe proiectul Legii Educaţiei, negociat in coaliţie, rupem coaliţia!

Aşadar, PDL şi mai ales Băsescu se află într-o situaţie foarte maro… între fuculiţa UDMR şi cuţitul suspendării.

Furculiţa UDMR

UDMR presează guvernul să îşi angajeze răspunderea, în pofida deciziei Curţii Constituţionale care a declarat procedura ne-constituţională. Oricât ar da-o pe după vişin cu şopârla aia introdusă în motivarea CCR privind decizia de neconstituţionalitate a procedurii de angajare a răspunderii, decizia în sine e de “Neconstituţionalitate”. Iar motivarea, oricât ar trage de ea PDL si UDMR, nu poate sta în locul deciziei propriu-zise care spune clar: procedura angajarii răspunderii în acest caz e neconstituţională.

Aşadar, furculiţa UDMR constă în următoarea dilemă: ori încălcaţi decizia CCR, ori ramâneţi fără majoritate în Parlament.

Cuţitul suspendării

Pe de altă parte, dacă îşi vor angaja răspunderea, iar Băsescu promulgă legea, atunci e foarte  probabil ca opoziţia să declanşeze suspendarea. În fond e la fel ca în cazul Legii pensiilor, când PSD a ameninţat cu suspendarea, iar Băsescu n-a avut curajul să mai joace totul pe ultima carte. De data asta mai era şi necunoscuta (sau necunoscutul) Blaga. Si atenţie! suspendarea lui Băsescu nu înseamnă ieşirea de la guvernare a PDL-UNPR-UDMR… deci ar putea întruni nemulţumirea anti-udriştilor din PDL, fără riscul de a pierde guvernarea.

Dar de ce ar declanşa opoziţia suspendarea? Pentru că, la fel ca în cazul Legii pensiilor, adoptarea Legii educaţiei prin angajarea răspunderii ar fi ilegală (neconstituţională – CCR o spune, oficial!). Deci, la fel ca în cazul Legii pensiilor, dacă Băsescu ar promulga Legea educaţiei adoptată prin încălcarea legii, ar deveni la fel de părtaş la ilegalitate cum ar fi fost în cazul promulgării Legii pensiilor numărată de Anastase. Acum motivul suspendării ar fi mai clar ca niciodată: Curtea Constituţională a spus negru pe alb că procedura angajării suspendării e ne-constituţională. Deci ar fi chiar justificat să susţii că prin promulgare, Presedintele ar încălca prevederile Constituţiei, iar supendarea ar fi chiar intemeiată.

In aceste condiţii, mai poate crede cineva că Basescu ar avea curajul să treacă printr-un vot de suspendare în Parlament după toată nebunia de la MAI, când s-a vazut cum mişcă Blaga?

Iar dacă ar ajunge pe mâna poporului… sunt convins că ar fi referendumul cu cea mai mare cotă de participare, iar de această dată 75% ar fi împotriva lui Băsescu… nu în favoarea sa.

Băsescu a tras cu gloanţe oarbe

Am citit pe un alt blog, că ziariştii de la Puterea au numărat cinci gloanţe trase de Băsescu. “A evitat suspendarea anunţată de Ponta, a aplanat scandalul iscat de votarea legii pensiilor, a scăpat-o pe Roberta Anastase de povara unei legi votate dubios, a recâştigat pensionarele şi, în fine, a aruncat mingea în curtea Opoziţiei care trebuie să explice cum au negociat voturile pentru bani.”

Nu cred aşa ceva. Dimpotrivă. Băsescu şi-a asumat primirea mai multor gloanţe, pentru a-l evita pe cel mortal: suspendarea lui şi condamnarea Robertei Anastase.

Primul glonţ încasat: A arătat că e vulnerabil. Şi ştim bine ce se întâmplă cu cel care arată rechinilor din jurul lui că e vulnerabil! Al doilea glonţ: A admis implicit că Roberta a furat în Parlament, chiar dacă a încercat să dea vina pe Opoziţie (cu atât mai tare a mirosit rahatul pe care încercat să-l ascundă sub preş). Al treilea glonţ: S-a pus în postura penibilă de a tăgădui o realitate evidentă, refuzând o explicaţie pe care o aşteptau milioane de oameni care au văzut pe viu frauda la televizor. Al patrulea glonţ: s-a contrazis pe sine cu ceea ce spunea în urmă cu două săptămâni despre necesitatea vârstei de pensionare. Al cincilea glonţ: a făcut  o concensie nesperată Opoziţiei pe unul din punctele cheie ale Legii pensiilor, suspendând astfel principiul contributivităţii, pentru că se introduce o discriminare între perioada de contribuţie a femeilor şi cea a bărbaţilor, iar cele două categorii nu mai pot avea pensii egale.

Prin urmare, Băsescu a tras, dar au fost gloanţe oarbe pentru că nu le-a crezut nimeni. A tras, s-au auzit pocniturile seci şi metalice ale percutorului, dar n-a ieşit nimic din pistolul lui…

A arătat în schimb, că şi el are sânge care curge, că şi el se teme de moartea politică, la fel ca toţi ceilalţi muritori din partidele politice.  Acum, au început să adulmece rechinii, iar moţiunea de cenzură pregătită de opoziţie are mai multe şanse ca niciodată.

România împărţită în două

România este din nou împărţită în două: cei care susţin mogulii vs. cei care sunt alături de Băsescu.  Carevasăzică, dacă eşti împotriva lui Băsescu, înseamnă că ţii cu mogulii, eşti în solda lor, eşti tonomatul lor, sluga lor. “Păi, nu vreau să fiu sluga mogulilor…” “Atunci trebuie să ţii cu Băsescu! Altfel… Ai înţeles?”

Este acelaşi principiu dihotomic pervers ce se predă la orice şcoală de manipulare: ori eşti cu mine, ori eşti cu duşmanii mei! “Ori eşti cu Băsescu, ori eşti cu Ion Iliescu!” (aviz pentru liberali); “Ori eşti cu Băsescu, ori eşti cu comuniştii!”; “Ori eşti cu Băsescu, ori eşti cu făcătorii de mineriade!”; “Ori cu Băsescu, ori eşti cu mogulii…”

În ce constă manipularea? În primul rând în faptul că în acele disjuncţii exclusive Traian Băsescu este mereu personajul bun. În al doilea rând, “duşmanii” sunt inventaţi, în sensul că niciunul din ei nu mai deţine puterea în ziua de azi şi, prin urmare, sunt mult mai puţin în măsură să ne afecteze viaţa decât o poate face (şi chiar o face!) Traian Băsescu. În al treilea şi cel mai important rând, e o falsificare logică prin utilizarea abuzivă a disjuncţiei exlusive “sau…, sau…” pentru că în viaţa reală e valabilă şi varianta conjuncţiei inclusive “şi…, şi….”. În viaţa reală putem fi şi împotriva lui Băsescu, şi împotriva mogulilor – de aici vine falsificarea sau-sau.

Cei mai mulţi, aşa sunt: şi împotriva unuia, şi împotriva celorlalţi. O spun sondajele pe care le citeşte şi sociologul Sebastian Lăzăroiu, care îl sfătuieşte pe Băsescu despre percepţia românilor faţă de moguli.

La fel de falsă este şi impresia atacului la moguli, la PSD şi PNL, la presă sau mai ştie Dumnezeu împotriva cui. În cel mai bun caz, este un contraatac, dar mai degrabă este doar o replică, o încercare de ieşire din paradigma suspendării preşedintelui.

Dar nu suspendarea în sine e problema. Până acum câteva luni, Băsescu chiar şi-ar fi dorit o supendare (vă mai amintiţi cât vorbea Lăzăroiu despre sondajul IPP de astă-vară?). Nu e doar o suspendare ca cea anterioară sau oricare alta. Acum e suspendare pentru fraudă… o fraudă pe care a văzut-o toată lumea la televizor… Şi nu e  o fraudă ca oricare alta. E o fraudă pe Legea pensiilor…

Aşadar, treaba e serioasă, iar panica şi îngrijoarea sunt la rândul lor de înţeles. Iar când e panică, greşelile nu prea se lasă aşteptate…